e vara si alerg bezmetic pe
strazi in Bucuresti.
"Te urasc oras imputit…dar te ador oras ascuns pe care-l descopar pe zi ce trece"
Te pierzi pe strazi uitate, te pierzi pe strazi care au dat nastere unor opere de arta, te misti prin zone care au scris cu sange istoria, strazi care au
scaldat in sange povesti de alcov, iubiri ucigatoare si minti sucite de ocheade aruncate in treacat pe strada mare.
"Unde esti Bucuresti ?"
Te ascunzi de mine, te-ai retras ursuz in carapacea ta si-i lasi sa te calce in picioare, ii lasi sa te cioparteasca cu cladiri inalte si urate, ii lasi sa te macdonalduiasca si sa fastfufiasca, sa te instraineze unor straini care nu te cunosc si care nu stiu sa verse o lacrima pentru tine…Bucurestiul meu iubit.
"Iti ordon sa te trezesti!"
Dar gata de acum trebuie sa trezesti, sa ridici piatra de jos si sa lupti, sa lupti cu ghioaga ca stramosi tai, sa ridici toiagul lui Bucur, sa treci prin sabie si foc pe cel care te-a pangarit cu egoismul lui, sa-l blestemi sa n-aiba liniste in tine pe cel care te-a vandut pe-un pol, sa uiti pe cei care te-au murdarit cu trecerea lor prin tine.
"Sa nu uitam nicicand sa iubim Bucurestiul"
Sa nu uitam…dar mai ales sa nu-l uitam pe el…cel care il gasim in
fantezii venetice, pe cel care odinioara il numeau
Micul Paris , pe cel care-ti deschide la umbra caselor garbovite de timp…istorii si povesti fantastice ce l-ar face sa paleasca si pe insusi marele Harry….cum care Harry Potter…tu care inca mai ai biserici care sa ne vorbeasca de trecutul nostru crestin…tu care ne oferi un Herastrau, un Cismigiu, starzile dosite cu
case vechi , mahalalele si pietele si oboarele…tu care ne-ai dus in Targ la Mosi, care ne-ai salvat de gloantele alor nostrii.
Istoria se repeta….daca nu ne respectam valorile..nu ne respectam pe noi.